Despre renuntari si publicitate

Anul acesta prin primavara, eram convinsa ca vreau sa plec si voi pleca din Romania. Eram asa de convinsa incat m-am apucat sa caut locuinta in noile potentiale locatii unde urma sa ne mutam. Am citit bloguri despre emigrare si ma uitam prin casa inventariind lucrurile pe care urma sa le luam cu noi si pe cele pe care urma sa le lasam in urma.

Totusi, in urma unui consiliu de familie, am decis ca cel putin momentan (un momentan cam pe termen nedefinit) ar fi mai bine sa nu plecam. Motivele sunt personale si tin foarte mult de situatia noastra actuala atat financiara cat si sociala. EL a sintetizat-o foarte frumos : suntem prea bogati incat sa plecam din dorinta de mai bine in alta parte, ne e foarte bine aici, dar suntem prea saraci ca sa putem plecam in lume doar ca sa ne bucuram de viata fara sa muncim.

Decizia m-a zdruncinat putin (putin mai mult) deoarece nu prea sunt obisnuita sa nu-mi iasa lucrurile asa cum imi doresc. Nu prea sunt obisnuita cu renuntari. In general, pot spune ca mi-a cam iesit tot ce mi-am propus. Si acum imi propusesem sa plec si … nu s-a intamplat.

Depresia a pus incet, incet stapanire pe mine, si pana in vara deja nu imi mai doream decat sa stau pe canapea si sa ma uit la TV – couch potatos. Si sa dorm. Am avut timp sa imi pun cateva din ganduri in ordine, sa ma gandesc la nemurirea sufletului, la scopul nostru in viata si sa-mi accept soarta.

Atunci, in perioada aceea, m-am gandit ca este timpul sa am o activitate numai a mea, un hobby, o placere la care am renuntat de-alungul anilor in favoarea job-ului, in favoarea situatiei atat de bune pe care se presupune ca o am aici in Romania, atat de buna incat ma impiedica sa plec la mai bine. Ca sa ma razbun intr-un fel, m-am decis  sa-mi insel viata ordonata, catalogata si planuita deja pe 5 ani de-acum incolo cu o activitate total iesita din tipare, numai si numai a mea. De fapt, sa revin la o activitate a mea.

Cand eram mica scriam. Scriam tot ce mi se intampla pentru ca observasem eu ca scrisul, ca si cititul te ajuta sa evadezi din prezent si te ajuta sa iti pastrezi aminitirile intacte, detaliile intregi. Ca si fotografia de altfel. Memoria te poate insela, dar scrisul si fotografia raman sa iti aduca aminte despre cum s-au intamplat de fapt lucrurile.

Asa am ajuns intr-o zi sa-mi fac blog. Cred ca afirmatia – scriu pentru mine -, in cazul meu este 100% adevarata. Am scris pentru mine, pentru a iesi din depresia unei renuntari, pentru a ma imprieteni cu acceptarea. Acum scriu pentru a nu intra din nou in depresie si pentru ca ma ajuta sa evadez din prezent. Intre timp am descoperit si ideea de a trai prin intermediul blogului.

La fel de adevarata este si afirmatia ca am descoperit placerea de a fi citita. Placerea de a avea o oarecare expunere, placerea de a stii ca exista oameni care citesc, fie si o singura data, ceva ce eu am scris. Unii ar denumi chestia asta dorinta de a fi cunoscut, sau dorinta de publicitate.

Urmand firul logic, avem pe de o parte afirmatia 100% adevarata ca scriu pentru mine personal si pe de alta parte afirmatia 100% adevarata ca imi place sa fiu citita. 2 afirmatii care nu se bat cap in cap sub nici o forma. Nu am descoperit placerea de a fi citita si nu mai scriu pentru mine, placerea de a fi citita este un lucru aditional si total diferit de scopul principal pentru care scriu.

Acum explicati-mi voi, la fel de logic de ce rationamentul de mai sus nu s-ar aplica si companiilor, care pe de o parte isi doresc publicitate iar pe de alta parte fac campanii de publicitate cu componenta sociala. Adica isi doresc sa se promoveze si in acelasi timp au gasit o modalitate sa si ajute cativa oameni in timp ce se promoveaza.  Nimeni nu neaga ca se obtine un capital de imagine de pe urma acestor actiuni cu componenta sociala dar nu inteleg de ce se neaga atat de vehement (si fara argumente) faptul ca acea componenta sociala EXISTA, si ca acei oameni chiar sunt ajutati. Si ce daca, compania obtine si mai mult profit in urma acestei campanii de ajutorare? Important este ca cineva, altcineva decat acea companie, beneficiaza de acest ajutor. Eu chiar nu vad nici o problema aici!

Chiar nu inteleg de ce publicitatea ar trebui sa insemne doar reclame televizate si panouri outdoor. De ce intelegem si am acceptat ca fiind normal sa fim spamati pe toate canalele posibile (vizuale si auditive) cu tot felul de mesaje aberante despre produsele lor, pe care in proportie de 90% nu le dorim.

De ce nu putem accepta si vedea partea buna in faptul ca modalitatea de a face publicitate in ziua de astazi, prin aceaste sponsorizari ale evenimente organizate de diverse companii de care beneficiaza gratuit anumiti oameni, este in acelasi timp mult mai productiva pentru companie (da, de-aia o fac, sa zica lumea ca uite, ce companie misto sunt ei si le pasa) DAR este mult mai productiva si pentru tine, X de pe strada, care nu ai nici o legatura cu compania respectiva dar ai nevoie de un ajutor iar compania respectiva ti-l acorda (da, pentru publicitate, am stabilit asta deja, but who cares?; daca ti se rezolva problema, mai conteaza ca si altcineva a obtinut altceva pe langa, in speta publicitate?!)

Aceasta pledoarie pentru evenimente sponsorizate de companii a venit in urma faptului ca m-am lovit de reactii adverse ale oamenilor din jurul meu atunci cand au aflat ca am fost la cutare eveniment.

“Aaaa, te-ai dus acolo, si te-au prostit aia cu intentiile lor, te mint pe tine ca vor sa faca un bine oamenilor dar nu vezi ca ei obtin profit din asta?”

sau

“Aaa, pai normal ca ai scris de bine de aia, ca nomal, te-au cumparat cu 3 cutare produse” (nu vreau sa dau exact numele produselor, deoarece pledoaria mea este pentru TOATE companiile care sponsorizeaza actiuni, nu pentru o anume companie)

Si exemplele pot continua dar o sa ma opresc aici pentru ca iar imi amintesc discutiile si ma enervez.

Pe scurt :

 – Eu personal vreau sa fiu “prostita” mai des sa cumpar produsele unei companii care ma “cumpara” cu sample-uri la produse, cu pixulete si carnetele dragute cu sigla sau cu alte diverse chestiute promotionale.

– As vrea sa fiu “pacalita” de sponsorizarile acordate diverselor evenimente sau ONG-uri sau direct persoanelor care au nevoie de ajutor.

– As vrea ca aceasta asa zisa publicitate mascata (desi daca iti pui un banner cat casa cu firma ta acolo, nu stiu cat de mascata este) sa se concretizeze mai mult in lucruri palpabile (produse, bani etc) care ajung la oameni decat in reclame sau in flayere pe care toata lumea le arunca la cos.

Poate tine doar de firea mea pragmatica sa gandesc asa. In “tinerete” apreciam mai mult daca la o intalnire mi se aducea o ciocolata decat daca mi se aducea o floare. Pentru doua motive :

–          daca imi aduci exact ce vreau, inseamna ca ma cunosti sau te-a interesat persoana mea intr-atat incat sa imi satisfaci o nevoie specifica;

–          ceva folositor, util (ciocolata) va avea tot timpul de castigat in fata a ceva efemer si total decorativ (floarea).

Advertisements
Leave a comment

2 Comments

  1. TataMare

     /  20 October 2012

    TataMare, în înțelepciunea Sa, apreciază că așa-numita “componentă socială” din partea marilor corporații este o încercare de a ne prosti în față. Adică, ce să vezi, există o față umană la o mașinărie făcută pentru profit. Totul este pe bani și totul este înșelătorie, ca să crească profitul. In my opinion, of course!!

    Ah, încă ceva… NIMIC nu e gratis!!! Toate sampleurile, pixuletele, chestiuțele și nu mai știu ce chestii primești “gratis” le plătești scump. Doar că nu sunt trecute separat pe factură ci sunt incluse în prețul produsului.

    Reply
  2. Da, avem doua variante la publicitate.
    1. Bani investiti in reclamele la radio, tv, bannere, care intra direct in buzunarele unor firme.
    2. Bani investiti in reclame prin … oameni, care beneficiaza fiecare (in urma muncii lor) de un proncent din vanzari.
    Ultima varianta inseamna ca ma vand ? NU prea cred. Muncesc.
    Pana in acest moment urasc bannerele care apar peste articol in timp ce este citit.

    Reply

Te rog comenteaza :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: